Foto: din surse deschise
Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poate face un adult este să se oprească, spune medicul
Atunci când un copil aruncă jucării în loc să stivuiască cuburi corect sau se încăpățânează să încerce să închidă singur un fermoar, părinții sunt adesea dornici să ajute.
În aceste momente, când un copil mic se „luptă” cu o sarcină, are loc adevărata învățare. Marissa Penny, terapeut ocupațional pediatru și pediatru care lucrează cu copii, a declarat
Uneori, cel mai bun lucru pe care îl poate face un adult este să se oprească, spune medicul. Obișnuiam să credem că învățarea este un proces în care copilul trebuie să fie ghidat, arătat și îndemnat în mod constant. Dar în primii ani, creierul unui copil se dezvoltă prin experiență, chiar dacă aceasta nu este ideală.
Un copil învață încercând lucruri și observând rezultatul, cum ar fi ce se întâmplă dacă apeși mai tare, întorci ceva, îl muți sau îl verși. Acestea sunt abilități fundamentale de gândire care vor deveni ulterior baza deciziilor, a creativității și a independenței.
Momentul perfect
Marissa recunoaște că în timpul sesiunilor de multe ori nu intervine intenționat, ci pur și simplu îi permite copilului să încerce lucruri noi și lucruri care îl interesează în mod independent. Astfel de „pauze” creează un spațiu pentru învățarea reală atunci când copilul se simte în siguranță. Atunci când adulții nu corectează fiecare mișcare, copilul își dă seama că este în siguranță să facă greșeli. Și astfel, el explorează lumea cu mai multă îndrăzneală.
Provocări mici – victorii mari
„A te răni puțin” în timpul jocului nu este o tragedie, ci face parte din proces. Atunci când un copil se confruntă cu provocări și găsește soluții pe cont propriu, se dezvoltă reziliența, încrederea în sine și abilitățile de rezolvare a problemelor. Aceste abilități sunt cele care în viitor îl vor ajuta să depășească stresul, să se adapteze la schimbare și să nu renunțe după eșecuri. Prin urmare, dacă bebelușul dvs. încearcă din nou cu perseverență să asambleze o piramidă, nu vă grăbiți să interveniți.
Cum să vă sprijiniți copilul fără să interveniți
- Fiți prezent, dar nu controlați. Prezența dvs. este un sprijin. Chiar și un „Sunt acolo pentru tine” tăcut îi dă încredere copilului.
- Puneți întrebări mai degrabă decât să oferiți soluții gata făcute. De exemplu: „Ce se întâmplă dacă îl întoarceți?” sau „De ce credeți că nu funcționează?”.
- Lăudați procesul, nu rezultatul. În loc de „Bună treabă cu asamblarea”, spuneți: „Te-ai străduit atât de mult! Nu ai renunțat!”
- Permiteți greșelile. Nu este eșec – este experiență. Prin ea, copilul învață cauza și efectul.
Data viitoare când vă simțiți tentați să vă ajutați copilul să „facă ceea ce trebuie” – opriți-vă. Pauza nu înseamnă indiferență. Este o alegere conștientă de a-i oferi copilului spațiu pentru a crește. Pentru că adevărata învățare nu este despre viteză sau perfecțiune. Este vorba despre încredere, răbdare și libertatea de a încerca din nou.
Nu vă grăbiți să corectați, observați, aveți încredere în capacitatea copilului dumneavoastră de a învăța, chiar și atunci când vi se pare că doar se joacă. Pentru că în joacă se naște dezvoltarea.
Observații:
